Amintiri de tristă amintire


Navigând pe blogul unui nume din lista mea de messenger am dat peste ceva drăguţ. Drăguţ este un cuvânt prea banal…Mi-e greu să găsesc cuvintele potrivite. Poate pentru că este vorba de un fenomen pe care l-am trăit din lumea unui copil de câţiva anişori, ce abia ajunsese la „nivelul” de şoim al patriei. Trebuie să recunosc că memoria mea nu bate chiar atât de departe. Îmi aduc aminte de prea puţin sau cine ştie …de prea mult?!?

Îmi aduc aminte că plângeam de fiecare dată când mă duceau ai mei la grădiniţătovarăşa educatoare avea ochelari…beam ceai şi mâncam fidea din tacâmuri de tablă…un coleg, Bogdan avea un crush” de „grădinar” pentru mine, deoarece eram singura fată de la „grădi” cu părul lung şi incredibil de bogat.

Mă va bântui pe veşnicie culoarea de rebut a vasului de plastic, în care medicii de la spitalul din Constanţa îmi preparau gipsul…(mi-am rupt mâna la trei ani).

Am o vagă imagine (blurată şi distorsionată) a unui salon de coafură, la care mergea mami să se aranjeze. Parcă simt mirosul de soluţie ieftină de permanent…văd mov în faţa ochilor (mintea mea de adult îmi spune că în vremurile de tristă amintire, pioctanina sau albastrul de metil erau vopsele de păr universale). Am o imagine la fel de vagă a unui magazin (cred că e Star..pe vremea aia Universal). Ştiu că tati avea reviste. Erau urâte, reci, monotone chiar (ar zice eu-l meu de 23 de ani). Visez şi acum la bazinul cu apă termală de la Băile Felix…afară era zăpadă…din apă ieşeau aburi…aveam un capot de baie aspru cu dungi albe şi albastre…avea glugă…Tot la Băile Felix m-am speriat de tanti cu aspiratorul, care venea să facă curat în camere…atunci aveam nişte papucei roşii dintr-un material la care în prezent sunt alergică…aveau fundiţe rahitice ce abia se ţineau…mi-era atât de milă de ele încât mintea mea de copil credea că aspiratorul le va rupe.

Îmi amintesc că într-o zi mami şi tati m-au pus să mă ascund între fotoliu şi pat. Afară se auzeau bubuituri şi erau nişte militari pe cazanele de la rafinăria din faţa blocului. Era Crăciunul şi am primit cadou un cântar de jucărie şi un pat pentru păpuşi. Mătuşa mea era speriată…adulţii pronunţau cuvinte ca panică şi terorism….

…După, m-am făcut mare…..


Toate amintirile legate de acea perioadă au invariabil legătură cu mine. M-am întrebat de multe ori, cum erau şi lucrurile ce nu aveau tangenţă cu ego-ul meu? Cum se îmbrăca omul socialist? Cum se distra? Cum arătau magazinele? Frânturi din memoria colectivă mi-au întregit, în timp, puzzle-ul…Am văzut documentare (recomand Cold Waves), am ascultat mărturii…Mai nou, am descoperit o revistă online de publicitate…comunistă. E o iniţiativă interesantă şi captivantă a ROAR (Romanian Old Ads Resource). Am răsfoit cu interes paginile ediţiei ianuarie 2008. Abia aştept data de 15 februarie, pentru noul număr…Apropos aţi auzit vreodată de cămăşi din relon, dejalen, polin sau zefir???? Nici eu. Aşa că am selectat pentru voi o felie de fashion&lifestyle comunist.

Sursa: http://infototal.ro

cu multumiri pentru poze...Oamenii au si un blog dragutz pe care poate vrei sa il rasfoiesti „in caz ca uiti in ce tara traiesti” http://social.infototal.ro/